A A A


Parohia Cetea

Istorie Portul popular in Cetea Preot paroh Preoti care au slujit in Biserica Ortodoxa Cetea

Ultimele Noutati

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Hadambu RUGĂCIUNE PENTRU PACE

Ultimele Evenimente

Randuiala parastasului in sambata Sfantului Teodor Pelerinaj la manastirea Sfintei Cruci Ziua nationala la Parohia din Cetea

Ultimele Stiri

Fiecare copil asteapta un cadou de Craciun. Un after school pe langa fiecare biserica! Pod de speranță peste necazuri și suferințe Patriarhul României a adresat un mesaj de compasiune familiei Domnului Valentin Anghel APEL LA RUGĂCIUNE PENTRU PACE

Meteo






Groupromo Management

www.groupromo.ro

realizare pagini web


 

Cele mai vechi marturii

Cele mai vechi marturii

Cele mai vechi marturii

Asezarea geografica a satului Cetea, chiar daca vatra sa a cunoscut unele neinsemnate deplasari, indica construirea intr-o perioada de neliniste, determinata probabil de pericolele unor miscari de populatii migratoare. Satul se afla destul de bine ascuns de drumul mare, care lega, prin trecatoarea de la Piatra Craiului, Transilvania intra carpati de campia Tisei. Ca era totusi, legata de aceasta trecatoare, Valea Mare si Beznea.
Ascunsa intre dealuri, in mijlocul unor paduri seculare, asezarea nu a putut sa se extinda prea mult, in ciuda defrisarilor permanente. Agricultura a fost aici, in general, practicata pe suprafete mici, in jurul caselor. A predominat cresterea vitelor si numai in veacul al XVIII-lea suprafetele cultivate incep sa se extinda. Cetea a ramas de-a lungul intregii sale existente, cea mai mica dintre asezarile ce au compus comunitatea satelor de sub Piatra Craiului, mai mica decat ea fiind doar Cornitelul. Ca in cazul majoritatii satelor romanesti, inceputurile sale se pierd in negura istoriei. Intr-un interval vast de timp, practic un intreg mileniu, si mai ales cea de-a doua jumatate a sa (secolele V-X), se stie ca intrega zona de sub muntii Padurea Craiului si pana jos, in campia Tisei, au fost bulversate de "neamurile barbare".
Primi locuitori a satului Cetea se vor fi retras aici in aceasta perioada, care a tinut pana la mijlocul secolului al XIII-lea cand ultimul neam migrator- tataro-mongolii- au trecut si pe aici. (1241) Cetea nu este mentionata la 1241-1294 in registrul de dijma al Episcopiei catolice oradene atunci cand este pomenit Borodul. Aceasta, poate, pentru ca neavand locuitori catolici nu avea obligatii fata de aceasta episcopie. Stim insa ca intregul teritoriu al asezarilor de sub Piatra Craiului au facut parte dintr-un voievodat romanesc.
In 1392, cu ocazia stingerii din viata a voievodului Petru, fiul lui Comorzovan, aflam si numele satelor componente ale acestui voievodat: Borod, Borozel, Cetea, Cornitel, Valea Mare si o asezare ulterior disparuta: Chanad. Anul 1392 este, deci, momentul in care Cetea isi face intrarea oficiala in istorie, este momentul in care "i s-a eliberat certificatul de nastere", existenta sa reala fiind mult mai veche.
Dupa 1392, Cetea mai este mentionata o data. Este vorba de actul prin care, in 1406, domeniul cetatii Sinteu este vandut familiei Lack de Santau. Cu aceasta ocazie sunt enumerate satele apartinand de aceasta cetate. Intre cele 52 romanesti, 10 unguresti si una mixta (Borod), este amintita si Cetea despre care se precizeaza ca este possessio valachalis, deci era un sat romanesc. Asa va fi si va ramane in cursul intregii sale istorii. Cetea este mentionata din nou in 1605, intr-un testament al principelui Transilvaniei, Stefan Bockay, apoi la 1648, impreuna cu Borod, Cornitel si Valea Mare. Cetea a continuat sa faca parte din acelasi voievodat in cadrul caruia isi traia viata fara intamplari deosebite. Conf. Dr. Liviu Borcea





Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro