A A A


Parohia Cetea

Istorie Portul popular in Cetea Preot paroh Preoti care au slujit in Biserica Ortodoxa Cetea

Ultimele Noutati

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Hadambu RUGĂCIUNE PENTRU PACE

Ultimele Evenimente

Randuiala parastasului in sambata Sfantului Teodor Pelerinaj la manastirea Sfintei Cruci Ziua nationala la Parohia din Cetea

Ultimele Stiri

Fiecare copil asteapta un cadou de Craciun. Un after school pe langa fiecare biserica! Pod de speranță peste necazuri și suferințe Patriarhul României a adresat un mesaj de compasiune familiei Domnului Valentin Anghel APEL LA RUGĂCIUNE PENTRU PACE

Meteo






Groupromo Management

www.groupromo.ro

realizare pagini web


 

Biografia preotului ortodox Emil Bendorfeanu

Biografia preotului ortodox Emil Bendorfeanu

În curtea bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din satul Cetea, comuna Borod se află două morminte. Aici sunt înmormântați preotul Emil Bendorfeanu și soția sa, Iustina, tatăl și mama mea. Deși de la trecerea la cele veșnice a preotului Emil Bendorfeanu a trecut mai bine de jumătate de secol, oamenii din sat nu l-au uitat și, în drumul lor spre Sfânta Biserică, se opresc câteva clipe în fața crucii de marmură pentru a-l pomeni. În rândurile ce urmează voi încerca să relatez pe scurt viața sa plină de fapte pilduitoare, ca și sfârșitul său tragic, de adevărat martir.
Preotul Emil Bendorfeanu s-a născut în anul 1909, de ziua Sfintei Marii, în comuna Daneș de lângă Sighișoara. Părinții, Nicolae și Elisabeta, au avut trei copii: Nicolae, Letiția și Emil pe care i-au îndrumat să facă școală. Ei au urmat clasele primare la Daneș, apoi gimnaziul și liceul la Dumbrăveni și Sighișoara. Letiția s-a căsătorit cu preotul Gheorghe Stoia, Nicolae s-a făcut fierar și a rămas în Daneș, iar Emil a urmat Institutul Teologic din Sibiu. În anul 1930 a terminat studiile teologice și a fost repartizat la Oradea. Când s-a prezentat la Episcopie, era prezent și protopopul de Aleșd care i-a apreciat privirea vie și pătrunzătoare, zâmbetul cald, vocea caldă de bariton, dar și constituția sa fizică impunătoare (avea 1,93 m). Acesta i-a propus să rămână în protopopiatul său și să aleagă satul Cetea, unde postul de preot rămăsese vacant în urma plecării preotului Drimba la Tileagd. Protopopul știa că avocatul Dejeu din Aleșd, prieten cu el, avea o nepoată care terminase Institutul Pedagogic din Beiuș, pe nume Iustina Butiri și s-a gândit ca cei doi tineri să se întâlnească. Așa s-au cunoscut, și, mai apoi, s-au căsătorit Emil și Iustina.
În toamna anului 1930, cei doi s-au stabilit la Cetea, pe atunci un sat sărac și înapoiat din multe puncte de vedere (fără școală și cămin cultural, cu o casă parohială mică și sărăcăcioasă). Venind de la Sighișoara și Sibiu cu o altă concepție despre civilizație, preotul Emil i-a îndemnat pe oameni șă-și schimbe modul de a trăi. A construit lângă biserică o școală, un cămin cultural și o casă parohială după modelul arhitecturii brâncovenești configurând, astfel, un centru al satului. În parcul din fața căminului și a bisericii au fost plantați castani, un nuc, s-au trasat ronduri cu flori și s-au amplasat bănci. Iustina Bendorfeanu a fost învățătoare mai întâi în școala care funcționa într-o încăpere din casa parohială, apoi în școala cea nouă. Aceasta până în anul 1933 când s-a năascut primul copil, Stela. Apoi, preotul Bendorfeanu a convins să vină în sat o familie de învățători, astfel că Cetea avea acum școală primară, urmată atât de copiii localnicilor, cât și de cei ai slovacilor care locuiau pe culmile dealurilor de la poalele Munților Plopiș.
În casa parohială exista o încăpere plină de cărți, biblioteca, la dispoziția copiilor și tot acolo se găsea o mică farmacie cu tot ce trebuia pentru urgențe medicale; până la sosirea medicului, preotul era cel care oferea primul ajutor medical. Biblioteca avea și cărți de medicină cu descrierea bolilor pe înțelesul cititorului.
Preotul Emil Bendorfeanu nu a făcut politică. Îl avea prieten pe liderul țărănist Gabriel Țepelea, cu care se și înrudise prin alianță dar, deși acesta l-a îndemnat, nu s-a înscris în PNȚ.
În august 1940, satul Cetea a fost inclus, odată cu întreaga Transilvanie de Nord, în teritoriul Ungariei. Noile autorități administrative, inclusiv învățătoarea, erau acum maghiare. Preotul Emil nu a părăsit satul, rămânând alături de enoriași și încurajându-i în păstrarea credinței și a identității lor naționale. A suferit nenumărate persecuții din partea oficialităților, fiind nevoit să se îmbrace în haine țărănești și să doarmă în colibe din pădure, ascunzându-se de soldații care-l căutau.
În anul 1942, m-am născut eu, ca al doilea copil al familiei, chiar de Sfânta Ecaterina, pe 25 noiembrie. Am primit numele Doina pentru ca acesta să nu poată fi tradus în limba maghiară în momentul declarării la Primărie, așa cum cereau atunci autoritățile. Prin 1944, armatele rusești care treceau pe șoseaua națională, la 4 km de sat, se abăteau deseori de la traseu și așa, într-o zi, au plecat de la casa parohială spre…Berlin cu doi cai și trăsura tatălui meu, plină de tot felul de lucruri din casă.
După instaurarea comunismului, în 1948 a fost interzis cultul greco-catolic. Preotul Bendorfeanu a fost trimis să slujească la mănăstirea Bixad, fostă greco-catoloică , pentru ca oșenii să vadă că preoții ortodocși au har de la Dumnezeu. A fost repede îndrăgit de localnici care l-au plâns la plecare și l-au rugat să rămână acolo, la Bixad. A fost numit protopop de Baia Mare, dar sufletul lui rămăsese la Cetea, unde s-a reîntors după mai puțin de un an. În sat îl așteptau surprize: fusese instalat primar cel mai sărac și mai leneș om din localitate, iar prietenul său, învățătorul, îi devenise dușman aprig. În fiecare duminică se urca pe o bancă din parcul amenajat în fața bisericii și a căminului cultural și vorbea împotriva bisericii și a slujitorului ei. Noua orânduire distrusese o prietenie de ani…
Preotul Emil Bendorfeanu și-a iubit din toată inima enoriașii, le-a dorit propășirea, drept pentru care îi îndemna pe oameni să-și trimită copii la școli de meserii, la liceu sau la facultate. Pe mulți din cei cu posibilități materiale reduse i-a ajutat cu bani, cumpărându-le îmbrăcăminte și încălțăminte.
S-a opus din toate puterile colectivizării în satele pe care le păstorea, Cetea și Valea Mare, amândouă situate între dealuri. Nu a rămas nepedepsit. Învățătorul și un grup de oameni au trimis mai multe delațiuni către autorități, numindu-l „dușman al poporului” și simpatizant al PNȚ. A fost urmărit de securitate, iar, uneori, noaptea farurile cunoscutelor GAZ-uri luminau ferestrele casei parohiale spre a-l intimida.
În 23 noiembrie 1960 a primit o telegramă de la Oradea ca să vină la Episcopie. Împreună cu epitropul din sat s-a prezentat la secretariatul Episcopiei, unde a aflat cu surprindere că nu fusese chemat. Au luat autobuzul de întoarcere spre casă, dar în Aleșd, lângă preotul Bendorfeanu s-a așazat un tânăr care i-a cerut să coboare și să-l urmeze. Preotul i-a spus epitropului să-și continue drumul și să anunțe acasă că se întoarce la Oradea, că domnul cu care pleacă este de la Securitate și că se va întoarce a doua zi. În 24 noiembrie, Iustina Bendorfeanu este anunțată să meargă urgent la Oradea la Spitalul nr. 9, deoarece preotul Bendorfeanu a avut un accident. S-a deplasat acolo și l-a găsit internat într-un salon cu încă trei bolnavi. Era vânăt pe mâini, pe picioare, pe corp. L-a întrebat ce s-a întâmplat și atunci el i-a șoptit să nu vorbească pentru că, de fapt, cei trei bolnavi sunt securiști puși să-l supravegheze. La îndemnul lui, Iustina s-a întors la Cetea, mai ales că și medicul de salon a asigurat-o că îl lasă acasă a doua zi. Noaptea, securiștii din salon au primit ordinul de execuție și l-au aruncat pe geam în curtea interioară a spitalului. În 25 noiembrie 1960 a fost stabilit decesul preotului Emil Bendorfeanu. A fost depus la morga spitalului și o tăcere deplină s-a lăsat asupra cazului. După câțiva ani, familia a aflat din mărturiile puținilor martori existenți ce s-a petrecut în intervalul celor trei zile de la Oradea. Ulterior, comandantul securității orădene a fost dat afară disciplinar deoarece, din dispoziția sa, în noaptea de 24 spre 25 noiembrie fuseseră lichidați 25 de “dușmani ai poporului”, printre care și preotul Emil Bendorfeanu.
A fost înmormântat în curtea bisericii din Cetea de un sobor de preoți, dar sub supravegherea atentă a unor securiști. Mulțimea de oameni din toate satele apropiate au condus pe ultimul drum plângând pe cel care le-a dat cele mai bune sfaturi și i-a îmbărbătat la greu, pe cel care le-a alinat suferințele fizice și psihice, pe cel care i-a ajutat, prin atitudinea sa, să fie drepți, cinstiți și credincioși.
Drumul pe care mi l-am ales în viață, acela de scriitor, îl datorez în mare măsură tatălui meu, care m-a îndemnat de mică să citesc, să iubesc cuvintele frumoase așternute pe hârtie care pot contribui le educația morală a oamenilor. În cariera literară, mi-am ales pseudonimul Cetea ca un omagiu adus locurilor unde am văzut lumina zilei, părinților mei dragi.
Dumnezeu să-i odihnească în pace !

Doina Cetea născută Bendorfeanu





Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro